miercuri, 14 iulie 2010

Fragment

Sunt in Bucuresti. Stau la o ruda smart, care a fost azi la o lansare de carte, si mi-a aratat si mie o carte: "Romanul s-a nascut zamolxian"

Suna putin nationalista, dar am gasit o chestie interesanta si m-am gandit ca ar fi fain sa se discute pe marginea ei.
Anyway...asta-i citatul:

"De observat este faptul ca imaginarul colectiv religios este initial conceptualizat pentru a servi omul, dar pe parcursul evolutiei, sau involutiei sale, se produc transformari. De-a lungul istoriei s-au desprins anumite concluzii empirice- religiile monoteiste au tendinta de a creea violenta de idei si faptica, pe cand cele politeiste sunt mult mai tolerante; monoteismul, creeaza o puternica focalizare care tinde sa elimine elementul creativ, pe cand politeismul permite evolutia ideilor in directii multiple.

Din punct de vedere istoric, monoteismul s-a constituit din curente politeiste ca urmare a unei centralizari care intentiona sa aduca in prim plan adevaruri ultime. Ulterior s-a dovedit ca centralizarile monoteiste sunt detrimentale crearii unui imaginar religios care sa serveasca mai de graba omul decat paleta dogmatica de idei. intr-o religie sanatoasa, omul este servit de imaginarul religios, pe cand intr-o religie devianta este tocmai invers, adica omul serveste religia transformata in dogma si institutie exploatatoare."

                                                                                       Octavian Sarbatoare

vineri, 7 mai 2010

Bazar sentimental -personal take

O lacrimă răsare pe obrazul chipului de porţelan. 
Şi-n lacrima e o cu totul altă lume: 

Fire de telefon leagă cărţi, imagini, melodii. 
Merg pe o stradă, şi-n jurul meu plutesc flori cu miros de jucării. 
Păsări albe zboară deasupra unei bolţi albastre. 
Un telescop de zahăr mi-oferă nişte astre. 
Şi-n jurul lor plutesc mii de culori, 
Dansând pe cântecelul câtorva viori. 

Mă mir când văd că totul are preţul ataşat. 
Şi lumea mea din lacrimă e de cumpărat. 
Dar n-am bani. 
Şi plec, cu chipul iarăşi pal, 
Din mult prea scumpul meu bazar sentimental.

luni, 19 aprilie 2010

Cand cresc mare, vreau sa fiu un pisu

Denumirea postului: Pisica de casa.

Pozitie: Pet.

Responsabilitati: Mentinerea bunastarii emotionale a angajatorului.

Ocupatie: straduinta de a fi cat mai pufoasa.

Salariu: Adapost, locuri caldute de dormit, in functie de preferinta, diverse tipuri de mancare pentru pisici, o ladita cu nisip, afectiune, interjectii dragute si petting time.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Pet Sematary

Nu cred ca recenziile la filme horror fac bine industriei. Cel putin nu intotdeauna.


http://thatguywiththeglasses.com/bt/lee/fmd/17261-film-den-pet-sematary

http://thatguywiththeglasses.com/bt/lee/fmd/17642-film-den-pet-sematary-2

Eu nu ma uit la filmul asta.

duminică, 24 ianuarie 2010

...uau

Totul a-nceput cu o schita in mintea lor
O posibila imagine-a unui dulce-odor
Si iata-ma acum,eu m-am nascut
Si alte multe schite-n mintea-mi au aparut.
La inceput e simplu,ca pentru-orice copil
Ma desenam pe mine,cum imi doream sa fiu.
Apoi am mai crescut,si am inteles
Ca nimic nu-i bun din tot ce desenez.
M-am uitat in jur, la shitele celor doi
Si am luat la randu-mi alte albe foi
Am luat in maini culori si le-am folosit
Hartii dupa harti…sute-am mototolit.
M-am desenat,redesenat si iarasi desenat
Inciudata de mine,eu m-am recreat.
Zeci de linii negre,de sute de ori
Acoperite-apoi cu multe,dulci culori
Am rupt,am desfacut, am gandit atat…
Ceea ce a iesit nu mi-a placut prea mult.
Acum ma gandesc doar ca nu are rost,
Cand sunt doar o caricatura a ceea ce am fost.



...e veche.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

App de Colectionarul

Cartea contine o idee interesanta : Ca da' ce, daca mai multi oameni ar castiga o suma mare de bani si ar avea timp sa faca ce vor cu ei, tot mai multi ar rapi fete si le-ar inchide in subsol.

Chiar ca iti da de gandit, pe de alta parte...Personajul principal e in mod atat de evident complet nebun...

luni, 11 ianuarie 2010

Webcomic

Bine...Trebuie sa recunosc ca nu prea am idee ce specific are blogul meu. Deh, sunt la liceu. In principiu ma gandesc la el ca la o colecie de chestii care imi plac.

Imi plac webcomicurile.

Si uite si o lista :

http://www.kukuburi.com
http://www.pvponline.com/
http://www.daniellecorsetto.com/gws.html
http://www.freakangels.com/
http://www.abominable.cc/

Cred ca mai sunt. Adica mai sunt, dar astea imi plac mie cel mai mult :D.

Enjoy.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Emily Bronte -La răscruce de vânturi

Wuthering Heights


O să afirm fără niciun pic de ruşine că aproape nu am putut să suport cartea cât timp am citit-o.
Wuthering Heights este numele unei ferme, al unei case şi al unui cămin distrus , pus sub o stea lipsită de noroc. Ni se perindă prin faţa ochilor trei generaţii de oameni, iar povestea începe când în sânul familiei Earnshaw este adus Heathcliff, un orfan pierdut, cu pielea închisă la culoare.
Acesta va deveni cel mai bun prieten al fiicei lui Earnshaw, Catherine, iar iubirea lor nereuşită va da naştere unor intrigi ce vor tulbura vieţile multor oameni.
Naraţiunea este realizată de Nelly Dean, menajera, care crescuse şi ea alături de Hindley, Heathcliff şi Catherine. Mă aşteptam la o persoană înţeleaptă şi plină de experienţă, asemănătoare unei bunici mereu pregătite cu un sfat, dar Nelly nu s-a dovedit a respecta acest tipar. Este de fapt destul de tânără, având în jur de 45 de ani la sfârşitul romanului.
Multe elemente ale cărţii sunt exagerate, ceea ce am observat şi în Jane Eyre, scrisă tot de una dintre celebrele surorile Bronte. Spre exemplu, comportarea copiilor, dar şi a adulţilor nu pare să corespundă întotdeauna cu vârsta pe care o au, naivitatea, egoismul şi jur că n-am mai văzut atâţia oameni care să moară dintr-o răceală.
Spre exemplu: Isabella Linton se va căsători cu Heathcliff dintr-un capriciu, dovedindu-se naivă, slabă şi lipsită de precauţie, în nişte măsuri care îmi păreau anormale pentru vârsta sa; Cathy îl suportă foarte lejer şi chiar susţine că îl iubeşte pe Linton, un tânăr pe cât de bolnăvicios, pe atât de laş şi de mofturos, ale cărui calităţi par inexistente.Lista continuă, vă asigur, dar în final lungimea sa absolut frapantă va face cartea un deliciu pentru citit. O să recunosc totuşi că nu prea am idee cum arăta literatura în perioada în care a fost scris romanul, că pe vremea aceea existau alte standarde ale educaţiei şi medicinei, precum şi ideea ca răceala mai omoară pe câte unul, în urma unor complicaţii, şi astăzi.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplări care m-au revoltat şi m-au rănit, chiar, dar asta se datorează şi vârstei mele destul de fragede şi a faptului că nu pot accepta încă măsura în care este lumea un loc urât şi rece. Răzbunarea şi ura lui Heathcliff faţă de cei care l-au rănit se vor răsfrânge asupra descendenţilor acestora, chiar dacă ei nu au absolut nicio vină. Hareton, care va fi lăsat să crească fără educaţie, Cathy care va fi forţată să se mărite cu Linton pentru ca Heathcliff să îi poată fura astfel moştenirea. Chiar Heathcliff, el de fapt este primul pe listă, cronologic, care este tratat ca un servitor, deşi fusese adus la Wuthering Heigths pentru a creşte la fel ca ceilalţi doi copii, Catherine şi Hindley. Să nu uităm de Joseph, un bătrân habotnic şi rău şi în general comportamentul infiorător de nepoliticos al locuitorilor de la Heights.
Tot felul de probleme care ar fi putut fi până la urmă evitate, o parte, dacă nu ar fi fost slăbiciunea şi prostia personajelor.
Şi totuşi...Există Heathcliff şi Cathy, două personaje pe care am avut sentimentul că s-a pus cel mai mult accent, sunt bine conturate şi absolut superbe. Şi Hareton, care deşi apare într-o măsură cu mult mai mică, este foarte interesant.
Spre sfărşitul romanului, când apele se liniştesc şi deznodământul se prefigurează optimist, iar apoi după încheierea lecturii, Wuthering Heights a început să devină dintr-o carte incredibil de enervantă, într-un studiu minunat al răutăţii umane şi a limitelor până la care se întinde aceasta.
Nici nu pot să spun cât de mult mi-a plăcut. A fost o experienţă incredibil de reală, care efectiv m-a înfuriat, m-a dezamăgit, m-a uimit, m-a bucurat. Nu am mai avut niciodată trăiri atât de puternice citind o carte, şi îndrăznesc să spun, după ce am terminat şi Colecţionarul lui Fowles, o carte care nu are aproape nimic în comun, că Wuthering Heights mi-a dezvoltat capacitatea de a aprecia o lucrare literară afectiv.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010