O lacrimă răsare pe obrazul chipului de porţelan.
Şi-n lacrima e o cu totul altă lume:
Fire de telefon leagă cărţi, imagini, melodii.
Merg pe o stradă, şi-n jurul meu plutesc flori cu miros de jucării.
Păsări albe zboară deasupra unei bolţi albastre.
Un telescop de zahăr mi-oferă nişte astre.
Şi-n jurul lor plutesc mii de culori,
Dansând pe cântecelul câtorva viori.
Mă mir când văd că totul are preţul ataşat.
Şi lumea mea din lacrimă e de cumpărat.
Dar n-am bani.
Şi plec, cu chipul iarăşi pal,
Din mult prea scumpul meu bazar sentimental.